Parintele Iustin Parvu de la Manastirea Petru Voda

Parintele Iustin Parvu s-a nascut in 1919 in satul Petru Voda la 10 Februarie intr-o familie de romani ortodocsi foarte evlaviosi, si a fost botezat cu numele Iosif. A iubit de mic frumusetea credintei crestine, s-a inchinoviat in 1936 in Manastirea Durau si a fost calugarit in 1939, dupa care incepe studiile la Seminarul Cernica, unde deprinde dogmele talcuite patristic in formele randuite pentru liturgica, tipic, psaltica, iconografie, apologetica. intotdeauna intr-o desavarsita impreuna-glasuire cu Biserica, niciodata nu s-a oprit din sarguinta de a invata, astfel ca la 94 de ani inca citea nu doar toate cartile patristice care apareau, dar si cele de cultura, istorie, filozofie si politica, patrunzand idei complexe pe care, cu memoria sa extraordinara, le sintetiza uluitor de repede si de plin de o seninatate milosardnica (dar totodata si cu note de umor), ce se pot numi cu adevarat drept apoftegmele cele mai reprezentative spiritului crestin al acestui popor.

Parintele Iustin Parvu si-a facut un ideal din a implini toate poruncile Noului Testament, intre care dragostea este cea mai mare, si Dumnezeu i-a ajutat sa-si implineasca acest dor, astfel ca dragostea de Dumnezeu si de oameni a devenit trasatura sa fundamentala. A priceput Botezul ca pe o chemare de a implini Evanghelia prin slujirea tuturor nevoilor de mantuire fie a Cetatii, fie a Manastirii, ca pe o armonie unitara intre toate madularele Trupului lui Hristos, Biserica.

Tocmai de aceea, asemenea unui milion de romani care prin naturaletea sentimentului patriotic si prin nobletea celui crestin aderasera deja la Miscarea Legionara, atunci cand parintele a intrat la seminarul de la Cernica, afland atat profesorii, cat si elevii, in integralitatea lor, membri ai acesteia, el insusi astfel s-a alaturat. A avut colegi pe multi dintre marii parinti si arhierei, precum Patriarhul Teoctist, Mitropolitul Bartolomeu Anania, Arhimandritii Sofian Boghiu, Grigorie Babus, Ioasaf Popa, si Gherasim Iscu. Ravna sa pentru studiile teologice l-a numarat intre cei mai buni elevi ai seminarului, dovada ca la sfarsitul anilor 60 parintele inca dadea meditatii seminaristilor de la Manastirea Neamt la dogmatica, greaca veche, franceza si germana. Dupa desfiintarea Seminarului Cernica de catre maresalul Antonescu, parintele continua studiile la Seminarul de la Ramnicu Valcea, iar in anul 1941, la Iasi, este hirotonit preot de arhiereul Valerie Moglan, vicar al Mitropoliei Iasilor. in anul 1942 se inroleaza ca preot misionar pe frontul de Rasarit, de unde se intoarce cu Armata Romana, in care slujeste Sfanta Liturghie pentru soldatii de pe front pana la 23 August 1944, data dupa care se intoarce la manastirea sa. in 2012 parintele a ctitorit primul monument pentru pomenirea eroilor romani cazuti in luptele crancene de la Codrii Pascanilor, locul unde se afla in August 44.

Incepand cu 1946 isi continua studiile la seminarul din Roman. Schimbarea regimului politic l-a pus in situatia ingrata de a accepta, ca decan de varsta al elevilor seminarului, functia de presedinte al Asociatiei de prietenie romano-rusa din seminar. Faptul ca nu a subscris nici uneia din initiativele bolsevice cerute de ocupanti, ci a facut lectii de educatie crestina si nationala, a dus la arestarea sa in 14 Mai 1948, si la condamnarea la 12 ani de inchisoare. Despre aceasta a scris, in anul 2008, unui ziarist: „Legionarismul nu a fost o secta; el s-a supus intru totul Bisericii Apostolice, invataturilor de credinta ortodoxa si a slujit Biserica lui Hristos cu multe jertfe, cu pretul vietii multor martiri care si-au inchinat toata viata Bisericii si neamului. Oameni pe care i-am cunoscut personal in inchisoare si care isi dadeau bucata lor de paine si haina de pe ei celor mai neputinciosi, neputand sa vada suferinta fratilor lor; mai bine mureau ei, decat fratii lor; aveau atata forta in marturisirea credintei, nu alta decat cea ortodoxa, incat multi dintre gardieni se imblanzeau de puterea dragostei lor si ramaneau muti in fata tariei credintei lor.”

Anii de detentie au fost ani de permanenta mucenicie pentru Hristos, prin toate mijloacele folosite de regim: foame, frig, tortura, batai, umilinte, privare de somn, de lumina, de aer, de comunicare. Folosind pentru osteneala rugaciunii clipele care par a fi fost insuportabil de grele, parintele a preferat vreme de 17 ani nevointa tacerii, in timp ce ilustrii sai frati de suferinta intru Hristos, elita intelectuala precum Petre Tutea, Mircea Vulcanescu, Constantin Noica, Daniil Teodorescu, Dumitru Staniloae, Ilarion Felea, George Manu, Nichifor Crainic, si multi altii – elita decimata sub ochii sai-, isi daruiau dragostea tinand cursuri universitare celor prigoniti.  

Iti recomandam si: Manastirea Agapia, locul unde poti simti vesnicia si taina existentei lui Dumnezeu

In 1960, la expirarea pedepsei, a fost intrebat ce va face dupa ce va fi eliberat, si a raspuns: „O iau de unde am lasat-o cu slujirea Bisericii!”. Pentru acest cuvant a primit inca 4 ani de inchisoare fara condamnare, pe care i-a executat in Delta Dunarii, in teribilul lagar de la Periprava. N-ar fi putut indura despartirea de fratii sai intru Hristos pe care Dumnezeu i-a chemat prin mucenicie la Sine, daca nu i s-ar fi descoperit de la Maica Domnului ca are de implinit inca o lucrare pana ce va primi si el un sfarsit de mucenic. Aceasta lucrare este redesteptarea constiintei mucenicesti si marturisitoare a tuturor crestinilor, a carei biruinta se vede astazi prin inraurirea sa in intreaga lume crestina. Un aspect la fel de important al acestei lucrari este cea privitoare la monahism, in care a adus reinvierea chipului de chinovie vasiliana si pahomiana, care imbina laturile filantropica, catehetica si duhovniceasca.

La intoarcerea in casa parinteasca, dupa 14 Mai 1964 cand a fost eliberat, mama parintelui, Ana, despre care el insusi spunea ca „era o sfanta”, la scurta vreme s-a mutat la Domnul, si este cinstita si azi de biserica locului. Apoi, fiindca i s-a refuzat intoarcerea in manastire pana in 1966, parintele a lucrat ca muncitor forestier, an cand chiar la initiativa ofiterului de securitate care il avea sub observatie, a fost reprimit in monahism la Manastirea Secu din judetul Neamt, unde i-a avut ca duhovnici pe parintele Epifanie Acatrinei si pe parintele Antim Gaina, un preacuvios si sfant ce in vara anului 1974 a raposat in bratele Parintelui Justin, care mereu l-a dat pe duhovnicul sau pilda de cea mai autentica si mai inalta viata monahala.

Parintele Iustin Parvu

Dupa ce in 1975 a reusit sa primeasca aprobarea regimului sa calatoreasca in Sfantul Munte Athos, pentru faptul ca, desi i s-a sugerat sa ramana acolo, a preferat sa se intoarca in tara, autoritatile l-au mutat cu domiciliul obligatoriu la Manastirea Bistrita, langa Piatra Neamt. Aici, impreuna cu alti duhovnici mari ai acelei vremi, s-a ingrijit de buna-starea duhovniceasca si de educatia crestina si nationala a tuturor crestinilor care l-au cautat. Multi dintre ei au ales de atunci calea monahismului sau a preotiei. Faima sa de bun duhovnic si iscusit pedagog, chiar daca i-a adus multe necazuri de la autoritatile regimului ateu, l-au facut cunoscut in multe parti ale tarii si ale lumii ortodoxe, si nu a incetat sa sporeasca de atunci.

In toamna anului 1991, dupa o scurta reintoarcere la Manastirea Secu, a venit in satul natal, Petru Voda, si, cu binecuvantarea IPS Parinte Daniel Ciobotea, Mitropolit pe atunci iar astazi parinte Patriarh, sa puna temelia manastirii de calugari, cu hramul Sfintilor Arhangheli.

In 1992 a inceput randuiala athonita la Petru Voda, cu binecuvantarea episcopului vicar al Arhiepiscopiei Iasilor, prezent la sfintirea bisericii. Dorinta fierbinte a parintelui staret a fost de a inchina manastirea generatiei jertfite pentru Hristos in temnite, ale caror sfinte moaste odihnesc si in raclele din biserica, si in cimitirul manastirii, precum parintele Gheorghe Calciu, parintele stefan Marcu, poetul Radu Gyr, Tudor Popescu, si ceilalti. Evocandu-i pe Sfintii inchisorilor, a zis: „Mi-e atat de dor de ei si atat de tare ma bucur la gandul ca ne vom vedea, cu mult mai mult decat la gandul ca ma voi vedea cu parintii mei”.

Parintele Iustin Parvu
Petru Voda a devenit in scurta vreme o adevarata vatra de inalta traire si cugetare ce a primenit si a insufletit intreaga viata romaneasca. Oaza de libertate duhovniceasca crestina, prin pastrarea nestirbita a invataturii de credinta ortodoxa si a adevarului istoric al poporului roman, fac din aceasta manastire testamentul limpede al Voii lui Dumnezeu propovaduite si implinite de parintele staret Justin. 


In toate ctitoriile si slujirile sale parintele a avut o deosebita grija sa fie facute dupa randuiala si cu binecuvantarea Bisericii. Ca finantare a folosit numai donatiile credinciosilor, in integralitatea lor, asa incat la ridicarea manastirilor sale a participat intreaga tara, ca un simbol al biruintei Duhului Sfant si al unitatii duhovnicesti si liturgice al carei pastor iubitor este. Parintele s-a implicat activ atat in cele mai de detaliu, cat si in cele mai inalt-conceptuale aspecte ale vietii ortodoxe romanesti. Aceasta a facut-o mai ales ca duhovnic, dar si ca ctitor al multor schituri, manastiri si biserici de mir din toata tara. Manastirea Sf. Iustin Filosoful si sfintitilor mucenici romani, ctitorita impreuna cu alti 3 supravietuitori ai temnitei de atunci pe locul lagarului de munca de la Poarta Alba (Canal), unde au pierit atatia preoti, i-a adus cea mai inalta multumire sufleteasca, ca astfel si Romania sa-si poata cinsti cum se cuvine mucenicii.

Din anul 1999, a inceput sa ridice Manastirea de maici din Paltin-Petru Voda, manastire la inceput doar axata pe programul filantropic (gazduind un spital-azil de batrane, o scoala internat de copii, un laborator de plante medicinale, cabinete medicale), iar pe masura ce manastirea a devenit cea mai mare chinovie din tara, numarand 170 de suflete, a devenit si un centru de propovaduire a cuvantului ortodox, prin lucrul la carti patristice si publicatii apologetice, precum revista Atitudini.

S-a silit in tot chipul marturisit de Paterice si in fiecare clipa si catre imparatia Cerurilor dinlauntrul sau si din al fiecarei persoane pe care o intalnea, fie fata catre fata, fie pentru care se ruga. A pretuit mai mult ca orice curatia credintei traita prin curatia inimii, nedespartind niciodata cugetarea cea dreapta de vietuirea cea sfanta, astfel ca toata viata sa sa se faca adeverire a Evangheliei lui Dumnezeu-Cuvantul. A urmarit ca Scriptura sa se plineasca prin faptele sale, si ca totul in viata lui sa slujeasca mantuirii oamenilor, atat prin efortul marturisirii graite, cat si prin nevointa riguroasa si permanenta, nevointa mai presus de fire pe care a sporit-o pana la sfarsitul vietii acesteia. in anii petrecuti ca staret, programul zilnic al parintelui era:
– prezenta fara lipsa de la Sfanta Liturghie,
– intre 14 si 18 ore pe zi (!) slujirea credinciosilor veniti din toata lumea cu cea mai diversa gama de suferinte, pentru care gasea mereu cel mai potrivit leac
– aspra postire, si gustarea abia noaptea tarziu a putina hrana
– citirea pravilei si a cartilor Sfintilor Parinti
– odihna 2-3 ceasuri pe noapte

Minunile dumnezeiesti aratate prin parintele Justin sunt nenumarate, de la frecventele cazuri de cancer vindecate, la dezlegarea nasterii de prunci, la exorcizarea cazurilor celor mai grave, la izbavirea de patimi indelungate si grele, la schimbarea totala a celor mai nefericite caractere, la obisnuitele dovezi de stravedere si inainte-vedere. Marturiile acestor minuni abia de acum inainte pot fi notate si publicate, stiuta fiind desavarsita smerenie a parintelui, care nu suferea sa auda despre sine vreun cuvant de lauda cat era inca in trup, insa care acum cu siguranta si-ar dori ca prin cunoasterea lor sa fie slavit Numele lui Dumnezeu, spre bucuria tuturor.

Viziunea crestina si harul faptelor, cuvintelor si existentei parintelui Justin au demonstrat ca Biserica este chivotul vietii vesnice si temelie a societatii romanesti, avand parte de o evlavie populara intocmai cu cea catre marii sfinti ai Bisericii, cat si o inraurire de unitate si de intarire intru credinta asupra tarii si a neamului romanesc precum marii si drept-credinciosii voievozi. Chipul cuvios si patruns de Duhul Sfant al sfintiei sale va ramane vesnic in inimile celor ce l-au cunoscut drept cea mai sublima si mai sfanta persoana cu care Dumnezeu a invrednicit acest neam.

"Ca duhovnic, urmand cu mare rafinament pilda invatatorului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, parintele a ingrijit cu o fara cusur dreapta-socoteala si negraita milostivire desavarsita libertate a fiilor sai, nepunand pe nimeni in vreun sablon, ci a observat cu precizie ipostasul sufletului si chemarea celui de sub patrafir si s-a luptat sa puna in sfesnic lumina pe care Dumnezeu a aprins-o in fiecare dintre noi prin Sfantul Botez, amintind prin insasi viata sa cuvantul dumnezeiesc care l-a chemat si care si pe noi ne cheama: Fiti Sfinti, precum Eu sunt Sfant! Sfarsitul mucenicesc prin cele 40 de zile de cumplite suferinte (timp in care a cerut sa fie tuns in Marea Schima tot cu numele Justin), l-a trait cu o impecabila demnitate si plinatate de har care au marturisit tuturor ca era purtator de Dumnezeu, precum este scris: “Cel ce a devenit un singur duh cu Dumnezeu prin darul Harului, si cel ce patrunde dumnezeiesti taine prin dorirea de Dumnezeu a inimii lui spre iconomia comuniunii Bisericii, unul ca acesta straluceste si este cinstit spre slava Treimii celei de viata facatoare in vecii vecilor. Amin.” (Sfantul Symeon din Muntele Minunat)

Sfinte preacuvioase parinte Justin, bucura-te, intrand in bucuria Mirelui Tau! si fiindca acum ai aflat indrazneala de mare mucenic – caci pentru pacatele noastre ai patimit -, roaga-te sa aflam si noi har inaintea lui Dumnezeu si sa nu ne paraseasca milosardia Lui, ci sa primim vreme de pocainta inaintea venirii Sale celei prea-slavite. Ci, o, grabnic-ascultatorule al celor sarmani, cere Domnului sa nu ne lipseasca de tine nici in cele ce vor fi in veacul acesta, nici in cel ce va sa fie, ci sa fim intru duhul dragostei sfinte cu totii una, precum si pe tine impreuna cu Dumnezeu unit te-a facut. Amin!", se arata pe site-ul manastirii Petru Voda.

Viata si moartea parintelui Iustin Parvu

In 1994 Sinodul B.O.R. a dispus schimbarea statutului schitului in cel de manastire, cu hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil. Din 1999 a inceput editarea de carte si construirea unui schit de maici pe locul actualei Manastiri Paltin. Acolo, surorile si maicile au purtat grija de femeile si batrinele bolnave care veneau in cautarea rugaciunilor Parintelui Justin, iar din anul 2000 s-a ridicat si un mic internat pentru copii, unde au fost educati si ingrijiti 20-30 de copii anual. Majoritatea copiilor erau din familii care isi doreau o educatie mai buna si mai atenta pentru ei.

Iustin ParvuIncepind cu anul 2003, la initiativa Parintelui Justin, Manastirea Petru Voda a publicat un saptaminal, “Glasul monahilor”. El se distribuia gratuit miilor de pelerini care veneau in fiecare saptamina la Parintele Justin. Saptaminalul a fost preluat in anul 2004 de Manastirea Paltin, transformat in lunar si apoi in acelasi an si-a incheiat aparitia. Din vara lui 2008 a fost inlocuit de bilunarul “Atitudini”, care apare inca la Manastirea Paltin.

In anul 2007, la Manastirea Paltin a inceput constructia unui spital-azil, care a fost gata si a intrat in functiune un an mai tirziu. Spitalul a fost dotat de Parintele Justin cu 14 camere de azil, un cabinet de medicina generala si de boli interne, un cabinet stomatologic si un cabinet de fizio-terapie pentru batrinele din azil, avind ca anexa un laborator de plante medicinale.
La 13 Iulie 2008, noul mitropolit al Iasilor, Teofan Savu, a sfintit un paraclis cu hramul Acoperamintul Maicii Domnului si un corp de chilii a caror constructie incepuse in anul 2006 la Manastirea Petru Voda.

In anul 2008 Manastirea Paltin a fost recunoscuta de Sinodul B.O.R., iar la 2 Noiembrie 2008, P.S. Calinic Dumitriu, episcop vicar al Iasilor, l-a hirotesit arhimandrit pe Parintele Justin si a sfintit biserica si spitalul Manastirii Paltin, implinind astfel o decizie a aceluiasi sinod.

Din luna Mai 2010, Parintele Justin a locuit in Manastirea Paltin, unde aerul este mai putin umed, pentru a-si trata o boala de plamini capatata in inchisoare si pentru a ajuta la organizarea obstii si la constructia cladirilor necesare acestui lacas.

Incepind cu luna Aprilie 2013, parintele nu a mai putut sa manince nimic si a acceptat sa fie dus la spital pentru un control medical. La spitalul de oncologie din Cluj a fost diagnosticat cu cancer la stomac. Printr-o prima interventie chirurgicala pe cale orala i s-a deschis din nou stomacul si a putut sa manince. Deoarece in urma investigatiilor facute s-a spus ca nu a putut fi determinat cit de extins este cancerul, fara sa fie inca elucidat pina astazi cum, si mai ales de ce, parintele a acceptat sa primeasca o a doua interventie chirurgicala, desi la virsta pe care o avea, 93 de ani, astfel de operatii nu se fac nicaieri in lume, iar sansele reusitei unei interventii care sa poata sa inlature tumoarea erau aproape nule. Acceptind aceasta interventie, riscul mortii devenea iminent. La deschiderea abdomenului s-a constatat ca nu doar stomacul, ci mai multe organe interne ii sint afectate, si s-a renuntat la orice alta operatie. Din pacate, taietura provocata nu s-a mai refacut vreodata, iar doctorii l-au trimis inapoi in manastire, pentru a muri acasa.

La 21 Mai 2013 Parintele Justin a fost adus de un elicopter la Manastirea Paltin. S-a facut zilnic slujba Sfintului Maslu si toti calugarii si maicile l-au purtat pe parinte in rugaciunile lor, pentru a se insanatosi cit mai grabnic.

Voia lui Dumnezeu a fost, insa, alta. Refacerea taieturii chirurgicale nu s-a produs niciodata si au aparut complicatii, fiind nevoie de inca doua interventii pentru a fi eliminata infectia ce era la un pas de a degenera in peritonita. in urma ultimei astfel de interventii chirurgicale, facuta pe viu, fara anestezie, in ziua de Vineri, 14 Iunie 2013, starea de sanatate a parintelui s-a inrautatit foarte tare. in ziua de Duminica, 16 Iunie, dupa ce a avut citeva ore un puls foarte ridicat (permanent oscilind intre 80 si 160 de batai pe minut), la care s-a adaugat o insuficienta respiratorie acuta, avind permanent senzatia ca se sufoca din lipsa aerului, pe la ora 15, epuizat, a cazut in coma. Seara, la ora 22, a trecut din lumea aceasta spre una mai buna, unde nu este durere, nici intristare, nici suspin.

In ziua de 31 Mai 2013, dupa o slujba a Sfintului Maslu la care a slujit insusi Mitropolitul Teofan, Parintele Justin Parvu a spus tuturor ca doreste sa lase staret al Manastirii Petru Voda pe Parintele Hariton Negrea, fiu duhovnicesc al sfintiei sale, calugarit in manastirea noastra in anul 1998 si hirotonit in acelasi an. Parintele Hariton si-a primit ascultarea de staret la implinirea a 40 de zile de la trecerea la cele vesnice a Parintelui Justin.

In 20 Iunie 2013, la inmormintarea parintelui au fost prezenti aproximativ 25.000 de oameni, in cele trei zile premergatoare venind sa i se inchine cam tot atitia fii duhovnicesti si oameni pe care i-a cunoscut. Tot drumul spre manastire a fost blocat de multimea autoturismelor celor veniti la inmormintare (pe linga cei 5 km din sat pina la manastire, coada masinilor parcate s-a intins pe alti 6 km pina la intrarea in sat). intreaga suflare romaneasca l-a jelit pe cel pe care l-au considerat, in ultimii 20 de ani, parinte duhovnicesc al poporului roman.

(Consemnare de monahul Filotheu Balan)

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează